corupe — CORÚPE, corup, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să şi piardă integritatea, puritatea etc.; a… … Dicționar Român
devergonda — devergondá vb., ind. prez. 3 sg. devergondeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEVERGONDÁ vb. I. refl. (Franţuzism) A se destrăbăla, a se dezmăţa, a se desfrâna, a se strica. [< fr. dévergonder] … Dicționar Român
dezmăţ — DEZMẮŢ, dezmăţuri, s.n. 1. Purtare neruşinată, dezmăţată, imorală; destrăbălare, deşănţare, dezmăţare. 2. fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăţa (derivat regresiv). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezmăţ ≠ ordine, rânduială … Dicționar Român
dezmăţare — DEZMĂŢÁRE s.f. Dezmăţ. – v. dezmăţa. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dezmăţáre s. f., g. d. art. dezmăţării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
dezmăţat — DEZMĂŢÁT, Ă, dezmăţaţi, te, adj. Lipsit de ruşine, de bună cuviinţă; destrăbălat, desfrânat, deşănţat, imoral. ♦ Cu înfăţişare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez + maţe + suf. at (propriu: căruia îi atârnă zdrenţele ca maţele unei vite… … Dicționar Român
deşănţa — deşănţá vb., ind. prez. 1 sg. deşănţéz, 3 sg. şi pl. deşănţeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic A SE DEŞĂNŢ//Á mă deşănţaéz intranz. pop. şi f … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
