devergonda

devergondá vb., ind. prez. 3 sg. devergondeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEVERGONDÁ vb. I. refl. (Franţuzism) A se destrăbăla, a se dezmăţa, a se desfrâna, a se strica. [< fr. dévergonder].

Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN



DEVERGONDÁ vb. refl. a se destrăbăla, a se desfrâna. (< fr. dévergonder)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN