dezmăţat

dezmăţat
DEZMĂŢÁT, -Ă, dezmăţaţi, -te, adj. Lipsit de ruşine, de bună-cuviinţă; destrăbălat, desfrânat, deşănţat, imoral. ♦ Cu înfăţişare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez- + maţe + suf. -at (propriu: "căruia îi atârnă zdrenţele ca maţele unei vite spintecate").
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEZMĂŢÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DEZMĂŢA//T dezmăţattă (dezmăţatţi, dezmăţatte) 1)Care este lipsit de bună cuviinţă; depravat. 2) Care este neglijent; dezordonat. /dez- + maţe + suf. dezmăţatat
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • dezmăţa — DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 07.03.2008. Sursa: DEX 98  DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 …   Dicționar Român

  • deşănţat — DEŞĂNŢÁT, Ă, deşănţaţi, te, adj. 1. Dezmăţat; care încalcă limitele bunei cuviinţe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DEŞĂNŢÁT adj. v. obscen …   Dicționar Român

  • rufianesc — rufianésc adj. m., pl. rufianeáscă; pl. f. şi m. rufianéşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RUFIANÉSC adj. (Liv.) Decăzut; dezmăţat; declasat. [pron. fi a . / < …   Dicționar Român

  • teşmenit — TEŞMENÍT, Ă, teşmeniţi, te, adj. (reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmăţat; netrebnic. – v. teşmeni. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TEŞMENÍT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat,… …   Dicționar Român

  • aselghicesc — ASELGHICÉSC adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ciobre — cíobre s.m. (reg.) om dezmăţat. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  Corupt ≠… …   Dicționar Român

  • curvar — CURVÁR, curvari, s.m. (pop.) Afemeiat. – Curvă + suf. ar. cf. v. sl. k u r ŭ v a r i . Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CURVÁR adj., s. v. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imo …   Dicționar Român

  • demoralizat — DEMORALIZÁT, Ă, demoralizaţi, te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (înv.) Imoral. – v. demoraliza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEMORALIZÁT adj. v. descurajat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DEMORALIZÁT …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”