dezmăţa — DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 07.03.2008. Sursa: DEX 98 DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 … Dicționar Român
deşănţat — DEŞĂNŢÁT, Ă, deşănţaţi, te, adj. 1. Dezmăţat; care încalcă limitele bunei cuviinţe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEŞĂNŢÁT adj. v. obscen … Dicționar Român
rufianesc — rufianésc adj. m., pl. rufianeáscă; pl. f. şi m. rufianéşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RUFIANÉSC adj. (Liv.) Decăzut; dezmăţat; declasat. [pron. fi a . / < … Dicționar Român
teşmenit — TEŞMENÍT, Ă, teşmeniţi, te, adj. (reg.; adesea substantivat) Buimăcit, încurcat, zăpăcit. ♦ Dezmăţat; netrebnic. – v. teşmeni. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TEŞMENÍT adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat,… … Dicționar Român
aselghicesc — ASELGHICÉSC adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ciobre — cíobre s.m. (reg.) om dezmăţat. Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 Corupt ≠… … Dicționar Român
curvar — CURVÁR, curvari, s.m. (pop.) Afemeiat. – Curvă + suf. ar. cf. v. sl. k u r ŭ v a r i . Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURVÁR adj., s. v. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imo … Dicționar Român
demoralizat — DEMORALIZÁT, Ă, demoralizaţi, te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (înv.) Imoral. – v. demoraliza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMORALIZÁT adj. v. descurajat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DEMORALIZÁT … Dicționar Român