decădea

decădea
DECĂDEÁ, decád, vb. II. intranz. 1. A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moraliceşte; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi. – De4- + cădea (după fr. déchoir). cf. it. d e c a d e r e .
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A decădea ≠ a avansa, a evolua, a înainta, a progresa, a propăşi, a se dezvolta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DECĂDEÁ vb. 1. a regresa, (înv.) a (se) înapoia, a scădea, a scăpăta, (înv. fig.) a retrograda. (Puterea persană a decădea.) 2. a se declasa, a se degrada. (A decădea din cauza băuturii.) 3. v. corupe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

decădeá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. decád, 1 pl. decădém; conj. prez. 3 sg. şi pl. decádă; ger. decăzând; part. decăzút
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DECĂDEÁ decád intranz. 1) A ajunge într-o stare inferioară celei precedente; a fi în declin; a regresa. 2) A ajunge în stare de declin moral; a degrada; a se perverti; a se declasa; a se corupe; a se vicia; a degenera. /de + a cădea
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECĂDEÁ vb. II. intr. A cădea, a ajunge într-o stare inferioară, mai rea (decât înainte), a ajunge rău; a slăbi, a-şi pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ♢ A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi. [P.i. decád. / < de- + cădea, după it. decadere].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

decădeá (decád, decăzút), vb. – A ajunge într-o stare mai rea, a regresa. Format de la cădea pe baza fr. déchoir sau a lat. decadere. – Der. decadent, adj.; decadenţă, s.f.; decadentism, s.n.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

DECĂDÉA vb. intr. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-şi pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt. ♢ a se deprava. o (jur.) a decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi. (după it. decadere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • declasa — DECLASÁ, declasez, vb. I. refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DECLASÁ vb. v. decădea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  declasá …   Dicționar Român

  • decădere — DECĂDÉRE, decăderi, s.f. Faptul de a decădea; declin, regres. ♦ Degradare morală; declasare, depravare. ♦ Decădere din drepturi = lipsire a unei persoane de unele din drepturile sale civile sau politice ca urmare a săvârşirii anumitor infracţiuni …   Dicționar Român

  • degenera — DEGENERÁ, degenerez, vb. I. intranz. 1. A pierde total sau parţial unele însuşiri morfologice sau funcţionale (caracteristice genului sau speciei), în urma acţiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. fig. A se schimba, a se preface în ceva… …   Dicționar Român

  • regresa — REGRESÁ, regresez, vb. I. intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a decădea, a da înapoi. – Din fr. régresser. Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX 98  A regresa ≠ a avansa, a evolua, a… …   Dicționar Român

  • degrada — DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. tranz. A înjosi. 2. tranz. (mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. refl. A ajunge într o stare de decădere. 4. refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se… …   Dicționar Român

  • apune — APÚNE, pers. 3 apúne, vb. III. intranz. (Despre aştri) A dispărea sub orizont; a asfinţi, a scăpăta. ♦ fig. A şi pierde întreaga strălucire, putere, faimă etc., a dispărea pentru totdeauna. ♢ (fam.; în expr.) A( i) apune steaua (cuiva) = a şi… …   Dicționar Român

  • animaliza — ANIMALIZÁ, animalizez, vb. I. tranz. şi refl. A deveni sau a face să devină animal (2); a (se) degrada, a decădea, a (se) abrutiza. – Din fr. animaliser. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANIMALIZÁ vb. v. abrutiza. Trimis de… …   Dicționar Român

  • corupe — CORÚPE, corup, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să şi piardă integritatea, puritatea etc.; a… …   Dicționar Român

  • cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… …   Dicționar Român

  • decăzut — DECĂZÚT, Ă, decăzuţi, te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. din ) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”