decăzut

decăzut
DECĂZÚT, -Ă, decăzuţi, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. "din") Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi. – v. decădea.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DECĂZÚT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor decăzut.) 2. v. corupt.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

decăzút adj. m., pl. decăzúţi; f. sg. decăzútă, pl. decăzúte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECĂZÚT, -Ă adj. 1. Ajuns în stare de decădere , de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiţii sau formalităţi. [< decădea].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • declasat — DECLASÁT, Ă, declasaţi, te, adj., s.m. şi f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – Din fr. declassé. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DECLASÁT adj. v. decăzut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • disolut — DISOLÚT, Ă, disoluţi, te, adj. (livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  disolút adj. m., pl. disolúţi; f …   Dicționar Român

  • ilot — ILÓT, iloţi, s.m. 1. (În vechea Spartă) Persoană care nu avea nici un fel de drepturi cetăţeneşti, cu o situaţie socială intermediară între omul liber şi sclav, aparţinând statului şi putând fi împrumutată proprietarilor de pământ. ♦ Persoană… …   Dicționar Român

  • deboşat — deboşát adj. m., s. m., pl. deboşáţi; f. sg. deboşátă, pl. deboşáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEBOŞÁT, Ă adj., s.m …   Dicționar Român

  • decădea — DECĂDEÁ, decád, vb. II. intranz. 1. A ajunge într o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într o stare morală degradantă, a se degrada moraliceşte; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un… …   Dicționar Român

  • degradat — DEGRADÁT, Ă, degradaţi, te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care şi a pierdut calităţile; stricat,… …   Dicționar Român

  • famen — FÁMEN, fameni, s.m. (înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. bărbat castrat , din lat. *feminus, din femina). Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • pierdut — PIERDÚT, Ă, pierduţi, te adj. 1. (Despre obiecte, bunuri) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului, care nu mai este la locul lui obişnuit, despre care nu se ştie unde se află. ♦ Care nu mai există, care a dispărut. 2. (Despre oameni)… …   Dicționar Român

  • rufian — rufián s. m., pl. rufiéni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RUFIÁN, Ă s.m. şi f. (Italienism) Mediator de legături amoroase; codoş, intermediar. ♦ Decăzut, desfrânat. [pron. fi an, pl. ieni, iene. / < it. ruffiano] …   Dicționar Român

  • rufianesc — rufianésc adj. m., pl. rufianeáscă; pl. f. şi m. rufianéşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RUFIANÉSC adj. (Liv.) Decăzut; dezmăţat; declasat. [pron. fi a . / < …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”