depravat — de|pra|vat Mot Agut Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 Corupt ≠… … Dicționar Român
vicios — VICIÓS, OÁSĂ, vicioşi, oase, adj. 1. Care are defecte (de construcţie, de funcţionare, etc.); defectuos. ♦ fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (jur.; despre acte,… … Dicționar Român
pervers — PERVÉRS, Ă, perverşi, se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este înclinat spre fapte rele, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecăţii, a ideilor, descompus din punct de vedere moral;… … Dicționar Român
ciuf — CIUF, (1) ciufuri, s.n., (2, 3) ciufi, s.m. 1. s.n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. s.m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. s.m. Numele mai multor păsări răpitoare… … Dicționar Român
decăzut — DECĂZÚT, Ă, decăzuţi, te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. din ) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau … Dicționar Român
deprava — DEPRAVÁ, depravez, vb. I. refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPRAVÁ vb. v. corupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Si … Dicționar Român
desfrânat — DESFRÂNÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat desfrânat; e un desfrânat.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DESFRÂNÁ//T … Dicționar Român
stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… … Dicționar Român
viciat — VICIÁT, Ă, viciaţi, te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respiraţie; stricat, infectat, alterat. ♦ fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziţii, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [pr.: ci at. –… … Dicționar Român
