desfrânat

desfrânat
DESFRÂNÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat desfrânat; e un desfrânat.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DESFRÂNÁ//T desfrânattă (desfrânatţi, desfrânatte) şi substantival (despre persoane) Care s-a dedat desfrâului; depravat; destrăbălat. /v. a se desfrâna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • depravat — DEPRAVÁT, Ă, depravaţi, te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • libertin — LIBERTÍN, Ă, libertini, e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenţei şi ale moralei; indecent, uşuratic, desfrânat. – Din fr. libertin, lat. libertinus. Trimis de LauraGellner, 21.10.2008. Sursa: DEX 98  LIBERTÍN adj. v. corupt …   Dicționar Român

  • destrăbălat — DESTRĂBĂLÁT, Ă, destrăbălaţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care duce o viaţă imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ţinuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmăţat. 2. s.m. şi f. Persoană desfrânată. – et. nec. Trimis de …   Dicționar Român

  • incontinent — INCONTINÉNT, Ă, incontinenţi, te, adj. (Rar) Care este lipsit de moderaţie, care este nereţinut; violent. ♦ Desfrânat. ♦ Care suferă de incontinenţă. – Din fr. incontinent. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  incontinént adj. m., pl.… …   Dicționar Român

  • luxurios — LUXURIÓS, OÁSĂ, luxurioşi, oase, adj. (livr.) Desfrânat, lasciv, concupiscent. [pr.: ri os] – Din fr. luxurieux. Trimis de ana zecheru, 26.03.2004. Sursa: DEX 98  LUXURIÓS adj. v. concupiscent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • satir — SATÍR, satiri, s.m. Fiecare dintre divinităţile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr o fiinţă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne şi picioare de ţap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om… …   Dicționar Român

  • stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… …   Dicționar Român

  • corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  Corupt ≠… …   Dicționar Român

  • dezmăţat — DEZMĂŢÁT, Ă, dezmăţaţi, te, adj. Lipsit de ruşine, de bună cuviinţă; destrăbălat, desfrânat, deşănţat, imoral. ♦ Cu înfăţişare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez + maţe + suf. at (propriu: căruia îi atârnă zdrenţele ca maţele unei vite… …   Dicționar Român

  • fornicator — fornicatór s. m., pl. fornicatóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FORNICATÓR, OÁRE s.m. şi f. Desfrânat. [< fr. fornicateur]. Trimis de LauraGellner, 02.04.2005. Sursa: DN  FORNICATÓR, OÁRE s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”