destrăbăla — DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, vb. I. refl. A duce o viaţă imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmăţate. – Probabil din destrăbălat. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESTRĂBĂLÁ vb. v. corupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
desfrânat — DESFRÂNÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat desfrânat; e un desfrânat.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DESFRÂNÁ//T … Dicționar Român
deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 … Dicționar Român
vicios — VICIÓS, OÁSĂ, vicioşi, oase, adj. 1. Care are defecte (de construcţie, de funcţionare, etc.); defectuos. ♦ fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (jur.; despre acte,… … Dicționar Român
aselghicesc — ASELGHICÉSC adj. v. corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 Corupt ≠… … Dicționar Român
curvar — CURVÁR, curvari, s.m. (pop.) Afemeiat. – Curvă + suf. ar. cf. v. sl. k u r ŭ v a r i . Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURVÁR adj., s. v. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imo … Dicționar Român
demoralizat — DEMORALIZÁT, Ă, demoralizaţi, te, adj. 1. Descurajat, deprimat. 2. (înv.) Imoral. – v. demoraliza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEMORALIZÁT adj. v. descurajat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DEMORALIZÁT … Dicționar Român
depravat — DEPRAVÁT, Ă, depravaţi, te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
destrăbălare — DESTRĂBĂLÁRE, destrăbălări, s.f. Faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăţ. – v. destrăbăla. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESTRĂBĂLÁRE s. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
