destrăma

destrăma
DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ fig. A se răsfira, a se risipi. Nişte nouraşi albi se destramă în aer. 2. tranz. (Adesea fig.) A desface, a deşira un ghem, o împletitură etc. ♦ tranz. A desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impurităţile şi a-l pregăti pentru cardare. 3. tranz. A mărunţi semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie. 4. tranz. şi refl. (Adesea fig.), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; p. ext. a slăbi. – Des1- + tramă.
Trimis de RACAI, 06.01.2008. Sursa: DEX '98

DESTRĂMÁ vb. 1. a (se) deşira, (reg.) a (se) desfira, a (se) strica, (înv.) a (se) rânji. (O ţesătură care s-a destrăma.) 2. v. rări. 3. a se rări, (rar) a se dezlâna. (O vestă de lână care s-a destrăma.) 4. v. risipi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DESTRĂMÁ vb. v. dezmembra, sfărâma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

destrămá vb., ind. prez. 1 sg. destrám, 2 sg. destrámi, 3 sg. şi pl. destrámă; conj. prez. 3 sg. şi pl. destráme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESTRĂMÁ destrám tranz. 1) A face să se destrame. 2) (materiale textile fibroase) A desface îndepărtând fir de fir în vederea unei prelucrări ulterioare. /des- + fr. trame
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESTRĂMÁ pers. 3 se destrámă intranz. 1) (despre materiale textile fibroase sau obiecte din astfel de materiale) A se zdrenţui (prin uzare), în special pe la margini, prin desprinderea firelor unul de altul. 2) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezagrega; a se dezarticula; a se descompune. 3) (despre visuri, speranţe etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera; a se risipi. /des- + fr. trame
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

destrămá (destrám, destrămát), vb. – A se rupe, a se zdrenţui, a se desface o ţesătură. – Mr. distrămedz, distrămare, megl. distram. lat. *dĭstramāre, de la trama (p. Papahagi, Notiţe, 19; Pascu, I, 171; Tiktin), cf. mr. tramă "urzeală"; sau, mai probabil, de la tramă, care trebuie să fi existat în rom. veche şi care astăzi se foloseşte ca neol. – Der. destrămătură, s.f. (fire rupte sau destrămate dintr-o ţesătură).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • destrãmá — vb., ind. prez. 1 sg. destrám, 2 sg. destrámi, 3 sg. şi pl. destrámã; conj. prez. 3 sg. şi pl. destráme …   Romanian orthography

  • descompune — DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.tranz. A desface în părţile componente. ♦ refl. fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. refl. fig. (Despre oameni) A şi schimba… …   Dicționar Român

  • risipi — RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦… …   Dicționar Român

  • scamă — SCÁMĂ, scame, s.f. 1. Fir subţire şi scurt, destrămat dintr o ţesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte şi subţiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuinţate în… …   Dicționar Român

  • carda — CARDÁ, cardez, vb. I. tranz. A prelucra un material textil fibros la cardă; a scărmăna, a dărăci. – Din fr. carder. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CARDÁ vb. v. dărăci. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cardá …   Dicționar Român

  • destrămare — DESTRĂMÁRE, destrămări, s.f. Acţiunea de a (se) destrăma şi rezultatul ei. – v. destrăma. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DESTRĂMÁRE s. 1. deşirare. (destrămare unei ţesături.) 2. (rar) dezlânare. (destrămare unui pulover de… …   Dicționar Român

  • destrămătură — DESTRĂMĂTÚRĂ s.f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr o ţesătură; zdrenţe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. atură. Trimis de IoanSoleriu, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DESTRĂMĂTÚRĂ s. răritură, (pop.) stramă, strămătură. (O destrămătură… …   Dicționar Român

  • dezmembra — DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZMEMBRÁ vb.… …   Dicționar Român

  • deşira — DEŞIRÁ, deşir, vb. I. refl. 1. (Despre obiecte înşirate pe aţă, în special despre mărgele) A ieşi de pe aţa pe care au fost înşirate (adesea căzând şi împrăştiindu se). ♢ tranz. Deşiră mărgele. 2. (Despre aţa înfăşurată pe ghem sau despre gheme)… …   Dicționar Român

  • efila — EFILÁ, efilez, vb. I. tranz. şi refl. (tehn.) A (se) subţia. – Din fr. effiler. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  efilá vb. ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”