descompune

descompune
DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.tranz. A desface în părţile componente. ♦ refl. fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. refl. fig. (Despre oameni) A-şi schimba prin deformare caracterul, înfăţişarea morală sau fizică; (despre faţă, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer).
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A descompune ≠ a compune
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESCOMPÚNE vb. 1. a (se) desface, a (se) despărţi, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se descompune în particule.) 2. v. putrezi. 3. v. altera. 4. v. râncezi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DESCOMPÚNE vb. v. dezmembra.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

descompúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descompún, 1 pl. descompúnem; perf. s. 1 sg. descompuséi, 1 pl. descompúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descompúnă; ger. descompunând; part. descompús
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESCOMPÚNE descompún tranz. A face să se descompună; a dezagrega; a desface; a disocia; a dezasambla. /des- + compus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESCOMPÚNE mă descompún intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrăma; a se dezarticula. 3) (despre substanţe organice) A pierde proprietăţile pozitive (sub influenţa factorilor externi); a se strica; a se înăcri; a se altera. 4) (despre persoane) A-şi modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre faţă) A se convulsiona momentan şi involuntar sub acţiunea unei suprasolicitări nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DESCOMPÚNE vb. III. 1. tr. A desface în elementele componente. 2. refl. A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (fig.) A se destrăma. 3. refl. (fig.) A-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa. [P.i. descompún, perf.s. -puséi, part. -pus. / < des- + compune, cf. fr. décomposer].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DESCOMPÚNE vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera. ♢ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa. (după fr. décomposer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • descompúne — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descompún, 1 pl. descompúnem; perf. s. 1 sg. descompuséi, 1 pl. descompúserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descompúnã; ger. descompunấnd; part. descompús …   Romanian orthography

  • descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… …   Dicționar Român

  • dezmembra — DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZMEMBRÁ vb.… …   Dicționar Român

  • altera — ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acţiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ♢ tranz. Căldura alterează alimentele. 2. tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. refl …   Dicționar Român

  • saponifica — SAPONIFICÁ, pers. 3 saponífică, vb. I. tranz. şi refl. 1. A (se) descompune (un ester) prin hidroliză în acizi organici şi alcool. 2. A (se) descompune (o grăsime) prin hidroliză, transformându se în săpun. – Din fr. saponifier, it. saponificare …   Dicționar Român

  • carboniza — CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezenţa unei cantităţi insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezenţa unei… …   Dicționar Român

  • cromatism — CROMATÍSM s.n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberaţie cromatică. 2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanţă de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din …   Dicționar Român

  • desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau …   Dicționar Român

  • disocia — DISOCIÁ, disociez, vb. I. tranz. 1. (chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar şi reversibil o combinaţie. ♢ refl. Atomii se disociază. 2. A despărţi, a separa, a delimita între ele… …   Dicționar Român

  • scinda — SCINDÁ, scindez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) despărţi în părţile constitutive sau în combinaţii mai simple; a (se) fracţiona, a (se) separa, a (se) subdiviza, a (se) divide. – Din fr. scinder. Trimis de IoanSoleriu, 23.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”