- desface
- DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. refl. şi tranz. A (se) despărţi, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfăşura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ♢ expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ refl. (Despre flori) A-şi deschide petalele. 5. tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. intranz. (În superstiţii; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX '98A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strângeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A desface şervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfăşura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A desface pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfăşura, a întinde, a răsfira. (Pasărea îşi desface aripile.) 12. a căsca, a deschide. (desface gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se desface mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedesfáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceţi; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desfáce; part. desfăcútTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESFÁCE desfác 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacţii) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. desface un plic. desface un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfăşura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (în superstiţii) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. /<lat. disfacereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DESFÁCE pers. 3 se desfáce intranz. 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-şi răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdesfáce (desfác, desfăcút), vb. – 1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeaţire. lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer. – Der. desfăcut, s.n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenţei nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s.f. (verigă, farmec).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.