crăpa

CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. intranz. şi refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăţi; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ♢ expr. Unde dai şi unde crapă, se spune atunci când se obţin cu totul alte rezultate decât cele scontate. Crapă lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapă lemnele (sau pietrele) = e un ger straşnic, e foarte frig. 2. tranz. A sparge, a desface, a despica. ♢ expr. A crăpa capul cuiva = a omorî pe cineva printr-o lovitură (în cap). A-i crăpa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul. 3. intranz. şi refl. (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare întins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crăpături. ♢ expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de ruşine = a-i fi foarte ruşine, a nu mai putea de ruşine. A-i crăpa buza (sau măseaua) după ceva = a avea mare nevoie de ceva. 4. tranz. A întredeschide. ♢ expr. (refl.) A se crăpa de ziuă sau a se crăpa zorii = a se face ziuă, a se lumina. 5. intranz. (ir.; despre animale şi oameni) A muri. ♢ expr. A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.). 6. intranz. (peior.) A mânca foarte mult, cu lăcomie (ca un animal). – lat. crepare.

Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



CRĂPÁ vb. 1. v. sparge. 2. a plesni, (pop.) a pocni. (A crăpa o vită.) 3. v. despica. 4. a se deschide, a se despica. (S-a crăpa pământul.) 5. v. întredeschide. 6. v. deschide.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CRĂPÁ vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârşi, stinge, sucomba.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



crăpá vb., ind. prez. 1 sg. crăp, 2 sg. crăpi, 3 sg. şi pl. crápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. crápe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CRĂPÁ crăp 1. tranz. 1) (obiecte) A desface printr-o tăietură adâncă şi lungă; a spinteca. 2) (uşi, ferestre, ochii etc.) A deschide puţin. 2. intranz. 1) (despre învelişuri, textile, haine) A se rupe parţial prin întindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etc.) A căpăta crăpături (din cauza gerului, vântului, căldurii etc.); a plesni. ♢ Crapă lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crăpa (sau plesni) cuiva obrazul de ruşine a fi cuprins de o ruşine mare; a-i fi foarte ruşine. 3) (despre muguri, boboci) A începe să se desfacă; a se despica. 4) depr. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a muri; a răposa; a deceda. 5) pop. A mânca repede şi cu lăcomie; a înfuleca. /<lat. crepare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CRĂPÁ se crápă intranz. : crăpa de ziuă a se ivi zorile; a se zori. /<lat. crepare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



crăpá (crắp, crăpát), vb. – 1. A desface brusc în mai multe bucăţi, a plesni, a se sparge. – 2. A se desface, a se despica. – 3. A plesni, a pocni, a trosni. – 4. A sfărîma, a fărîmiţa. – 5. A se prăpădi, a nu mai putea (de gras, de invidie, de rîs). – 6. A muri. – 7. A întredeschide. – 8. A se deschide (despre boboci). – 9. A se face ziuă, a se lumina. – 10. (fam.) A mînca foarte mult, cu lăcomie. var. (Bihor) crepeţi. Mr. crep, cripai, cripată, cripare, megl. crep, cripari, istr. crepu. lat. crĕpāre (Densusianu, Hlr., 189; Puşcariu 408; Candrea-Dens., 401; REW 2313; DAR); cf. it. crepare, prov. crebar, fr. crever, sp., port. quebar. Sensul 6 apare şi în cuvintele it. şi fr., cf. germ. krepieren. – Der. crăpăcios, adj. (sfărîmicios); crăpîcea, s.f. (poreclă a celor mîncăcioşi); crăpelniţă, s.f. (fam., mîncare); crăpat (var. crepăt, crăpet), s.n. (zori, răsărit; dogoare ), pe care DAR încearcă să-l pună în legătură cu lat. crepitus, dar care poate fi der. internă (DAR consideră neclar sensul 2, care datorează ideii de "căldură ce face omul să moară" = "crăpa"); crăpătură, s.f. (deschizătură; plesnitură, fisură; spaţiu îngust la o uşă întredeschisă; crăpare a pielii de pe faţă; crăpare a buzelor), care poate fi şi reprezentant al alt. crepatūra (Puşcariu 409; Candrea-Dens., 402; REW 2314; DAR), ca der. internă a rom. (cf. şi mr. crăpitură, calpitură, cripitură). Din rom. provine ngr. ϰριπιτούρα (Murnu, Lehnw., 30).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER