despica

despica
DESPICÁ, despíc, vb. I. 1. tranz. A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuţiozitate exagerată. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) frânge, a (se) sfâşia. 2. tranz. şi refl. A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porţiune). ♦ refl. (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ tranz. (Rar) A despărţi, a separa. 3. tranz. A străbate de-a curmezişul (văzduhul, o mulţime compactă etc.). 4. tranz. fig. A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunţit. – lat. *despicare.
Trimis de claudia, 18.04.2008. Sursa: DEX '98

DESPICÁ vb. 1. a crăpa, a sparge, a spinteca, a tăia, (reg.) a sfărâma. (A despica lemne pentru foc.) 2. v. spinteca. 3. v. tăia. 4. a se crăpa, a se deschide. 5. v. deschide. 6. v. străbate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

despicá vb., ind. prez. 1 sg. despíc, 3 sg. şi pl. despícă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESPICÁ despíc tranz. 1) (obiecte) A desface de-a lungul (prin tăiere, lovire etc.) în două sau în mai multe bucăţi. ♢ despica firul de păr în patru (sau în şapte) a examina ceva cu prea multă sârguinţă. 2) A face să se despice. 3) (spaţii compacte) A străbate cu o viteză deosebită; a spinteca. 4)fig. A pătrunde cu perspicacitate; a analiza subtil. /<lat. despicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESPICÁ pers. 3 se despícă intranz. 1) A se rupe pe o anumită porţiune prin întindere; a crăpa; a plesni; a pocni. 2) (despre pămint sau formaţii ale lui) A se crăpa, căpătând fisuri adânci; a se deschide. 3) (despre muguri, boboci) A începe să se desfacă; a crăpa. /<lat. despicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

despicá (despíc, despicát), vb. – 1. A tăia lemnul în sens longitudinal. – 2. A tăia, a trece prin, a străpunge. – 3. (refl.) A se crăpa, a se deschide, a se desface. – Mr. disic, dischic, megl. dispic. lat. dēspicāre, "a despica pîntecele, a goli animalul sacrificat" (Densusianu, Hlr., 169; Candrea, rom., XXXI, 307; Puşcariu 524; REW 2598). Pentru sensul din lat., cf. Meillet-Ernout; de la "a despica pîntecele" se ajunge cu uşurinţă la "a despica" în general. Totuşi, Tiktin pare a ignora originea acestui cuvînt, iar Candrea şi Scriban pleacă de la spicum. – Der. despicătură, s.f. (înv., bucată dintr-un animal sacrificat; bucată; aşchie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • spinteca — SPINTECÁ, spíntec, vb. I. tranz. 1. A despica cu un instrument ascuţit trupul (sau o parte a trupului) unei fiinţe, printr o tăietură lungă şi adâncă. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). ♦ A despica un… …   Dicționar Român

  • tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul …   Dicționar Român

  • crăpa — CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. intranz. şi refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăţi; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ♢ expr. Unde dai şi unde crapă, se spune atunci când se obţin cu totul alte… …   Dicționar Român

  • deschide — DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ expr. A( i) deschide (cuiva) porţile = a( i) da (cuiva) acces (la ceva), a i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A… …   Dicționar Român

  • răspica — RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. tranz. (înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunţa clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs + [des]pica. Trimis de dante, 03.07.2004. Sursa: DEX 98  RĂSPICÁ vb. v.… …   Dicționar Român

  • Sarajevo — 43° 50′ 51″ N 18° 21′ 23″ E / 43.8476, 18.3564 …   Wikipédia en Français

  • sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… …   Dicționar Român

  • tăietor — TĂIETÓR2, tăietori, s.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea (sacrifica) animalelor în abator. ♦ (înv.) Omorâtor, ucigaş. – Din tăia + suf. (ă) tor. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM … …   Dicționar Român

  • Sarajevo — Сарајево …   Deutsch Wikipedia

  • Sarajewo — Sarajevo Сарајево …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”