tăietor

tăietor
TĂIETÓR2, tăietori, s.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea (sacrifica) animalelor în abator. ♦ (înv.) Omorâtor, ucigaş. – Din tăia + suf. -(ă) tor.
Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM

TĂIETÓR3, -OÁRE, tăietori, -oare, adj. (înv.) Care taie; tăios, ascuţit. – Din tăia + suf. -(ă)tor.
Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM

TĂIETÓR1, tăietoare, s.n. Buştean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea (decapita) condamnaţilor la moarte. – Din tăia + suf. -(ă)tor.
Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM

TĂIETÓR, -OÁRE, tăietori, -oare, adj., subst. 1. adj. Care taie; tăios; ascuţit. 2. s.f. Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis şi cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor (Inula hirta). 3. s.n. Buştean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiş (2); (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaţilor la moarte. 4. s.m. Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ător.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TĂIETÓR adj. v. ascuţit, tăios.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

TĂIETÓR s. v. butuc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tăietór adj. m., (persoană) s. m., pl. tăietóri; f. sg. şi pl. tăietoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

tăietór (butuc) s. n., pl. tăietoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TĂIET//ÓR1 tăietoroáre (tăietoróri, tăietoroáre) Care taie. /a tăia + suf. tăietortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TĂIET//ÓR2 tăietoroáre n. 1) Buştean pe care se aşază lemnele, pentru a le tăia sau a le despica. 2) (în trecut) Trunchi pe care călăul decapita condamnaţii la moarte. /a tăia + suf. tăietortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TĂIETÓR3 tăietori m. Muncitor specializat în operaţii de tăiere a lemnelor. tăietor de pădure. /a tăia + suf. tăietortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul …   Dicționar Român

  • tăiş — TĂÍŞ, tăişuri, s.n. 1. Parte mai subţire, ascuţită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuţit); ascuţiş; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ♢ expr. Cuţit cu două tăişuri = situaţie a cărei… …   Dicționar Român

  • ascuţit — ASCUŢÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) ascuţi. – v. ascuţi. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASCUŢÍT2, Ă, ascuţiţi, te, adv. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiş sau cu vârf; tăios. ♢ Unghi ascuţit = unghi mai mic de 90 de grade.… …   Dicționar Român

  • butuc — BUTÚC, butuci, s.m. 1. Bucată dintr un trunchi de copac tăiat şi curăţat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buştean, buturugă. ♢ expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu mai poată mişca; a …   Dicționar Român

  • cioaclă — CIOÁCLĂ, cioacle, s.f. (reg.) Sanie mică (folosită mai ales pentru căratul lemnelor din pădure); încărcătură care încape pe o astfel de sanie. – Din magh. csáklya prăjină cu vârf încârligat . Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX 98  cioáclă s.… …   Dicționar Român

  • ciopli — CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuţit, aşchii dintr o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ spec. A sculpta. 2. tranz. fig. A aduce… …   Dicționar Român

  • croi — CROI1, croiuri, s.n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 28.09.2008. Sursa: DEX 98  CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. tranz. A tăia un material după forma şi măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil,… …   Dicționar Român

  • decolator — decolatór s. n., pl. decolatoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DECOLATÓR s. n. instrument chirurgical de forma unui tăietor de hârtie cu marginile teşite, pentru decolare (2). (< engl. decollator) Trimis de… …   Dicționar Român

  • dreavă — DREÁVĂ, dreve, s.f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lână. 3. Chingă de şipci dispuse transversal, care întăreşte aripa unei mori de vânt. –… …   Dicționar Român

  • dârvar — dârvár s. m., pl. dârvári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  dârvár, dârvári, s.m. (reg.) tăietor de lemne în pădure. Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”