dreavă

DREÁVĂ, dreve, s.f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lână. 3. Chingă de şipci dispuse transversal, care întăreşte aripa unei mori de vânt. – Din sl. drĕvo.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DREÁVĂ s. (pop.) drâng. (dreavă pentru bătut lâna.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



dreávă s. f., g.-d. art. drévei; pl. dréve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DREÁV//Ă dreavăe f. 1) Unealtă de lemn folosită de plăpumar pentru a bate lâna. 2) Vergea pe care se pun mosoarele la urzitoare. /<sl. drĕvo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dreávă (dréve), s.f. – s.f. – 1. Băţ încovoiat cu care plăpumarii bat lîna. – 2. Traversă, bară. sl. drĕvo "băţ" (Tiktin; Candrea). – Der. dreveli, vb. (Trans., a bate, a scutura lîna); dărvăli (var. dîrvăli, dîrvări), vb. (a trudi, a năduşi; a pune la muncă, a obosi; a munci făcînd murdărie) al cărui ultim sens se întîlneşte cu terfeli, din a cărui încrucişare par a fi rezultat derveli şi dreveli, vb. (Mold., a murdări); dîrvar, s.m. (tăietor de lemne), din sl. drŭvarĭ, cf. bg. dărvar; dîrvală, s.f. (trudă, corvoadă, muncă grea), a cărui formaţie nu este clară (postverbal, după Candrea; reducere de la dîrvăleală, după Tiktin; de la un sl. *drŭvalo "transport de lemne", după Scriban); dîrvăleală (var. dîrvăreală), s.f. (trudă, corvoadă); dreven, adj. (nemişcat), din sb. drven "de lemn" (Candrea); dreveni, vb. (a rămîne nemişcat), din sb. drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea acestor cuvinte din sl. drati derǫ "a sfîşia".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER