drege

DRÉGE, dreg, vb. III. (pop. şi fam.) 1. tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.) ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ♢ expr. A-şi drege glasul (sau vocea) = a tuşi uşor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-şi limpezi vocea. A-şi drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. ♦ fig. A îndrepta o greşeală, o nedreptate. ♦ A face ca focul să ardă mai bine. 2. tranz. A pune ceva la cale; a aranja, a plănui. ♢ expr. Face şi drege = a) se străduieşte să rezolve, să realizeze ceva; b) se laudă, face caz că se străduieşte să realizeze, să întreprindă ceva. 3. tranz. A potrivi, a îmbunătăţi gustul unei mâncări. ♦ A falsifica, a contraface o băutură. 4. tranz. şi refl. A (se) farda, a (se) sulimeni. [Perf. s. dresei, part. dres. – var.: (înv. şi reg.) dirége, (înv.) derége vb. III] – lat. dirigere.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A drege ≠ a strica

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



A se drege ≠ a se strica

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



DRÉGE vb. a cârpi, a repara. (A drege un obiect rupt.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



DRÉGE vb. v. aranja, aşeza, călăuzi, clasa, clasifica, conduce, contraface, depana, dichisi, dirija, dispune, distribui, falsifica, farda, ferchezui, fortifica, găti, ghida, grupa, împărţi, împodobi, îndrepta, îndruma, înfiripa, însănătoşi, întări, întocmi, întrema, înzdrăveni, lecui, machia, ordona, organiza, orândui, potrivi, povăţui, pune, reconforta, reface, repara, repartiza, restabili, ridica, rândui, sfătui, sistematiza, spilcui, tămădui, ticlui, tonifica, vindeca, vopsi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



drége vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dreg, 1 pl. drégem, perf. s. 1 sg. dreséi, 1 pl. dréserăm; part. dres

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DRÉGE dreg tranz. 1) (obiecte stricate, defectate) A repune în funcţiune; a repara; a tocmi. ♢ A-şi drege gustul a lua ceva în gură pentru a face să dispară un gust neplăcut. A-şi drege glasul (vocea) a tuşi uşor pentru a-şi limpezi vocea. 2) fig. A modifica în bine; a corecta; a corija. 3) A întocmi cu îndemânare, aranjând şi potrivind. 4) (bucate, băuturi) A îmbunătăţi la gust prin adăugarea condimen-telor. 5) fig. (băuturi) A turna în pahare; a umple paharele. 6) pop. (persoane) A învăţa minte; a pune la punct. 7) fam. (obrajii) A colora cu fard (pentru a da un aspect plăcut). /<lat. dirigere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



drége (drég, drés), vb. – 1. (înv.) A conduce, a călăuzi. – 2. A pune în mişcare. – 3. A pregăti, a aranja, a orîndui. – 4. A repara, a îndrepta. – 5. A condimenta, a asezona, a găti. – 6. A aranja, a farda, a sulemeni. – 7. A îndrepta, a îmbunătăţi, a corecta. – 8. (înv.) A turna vin, a umple paharele. – var. (înv.) direge. Mr. ndreg, ndreadzire, megl. (a)ndireg. lat. dirĭgĕre "a conduce", care se folosea şi în forma dĕrĭgĕre (Cihac, I, 81; Puşcariu 548; Candrea-Dens., 512), cf. alb. dërgoń (Philippide, II, 640), cat. adergar. – Der. dregător (var. înv. diregător), s.m. (demnitar la curtea domnitorului, înalt funcţionar); d(i)regătorie, s.f. (funcţia, demnitatea de dregător); dregătorime, s.f. (clasa dregătorilor); dregătoresc, adj. (oficial); dires, s.n. (înv., document oficial, scriitură autentică; Mold., mîncare gătită, condiment); dres, s.n. (înv., ordine, funcţie; suliman, fard; aranjare, reparare); dresătură, s.f. (înv., reparare; Trans., acţiunea de a îngrăşa pămîntul cu bălegar).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER