crănţăni

crănţăni: CRĂNŢĂNÍ, crănţănésc, vb. IV. intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinţii ceva uscat sau tare; a ronţăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. – Cranţ + suf. -ăni.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CRĂNŢĂNÍ vb. v. ronţăi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

crănţăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. crănţănésc, imperf. 3 sg. crănţăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. crănţăneáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CRĂNŢĂN//Í crănţăniésc intranz. A produce un sunet caracteristic fărâmiţind cu dinţii ceva tare şi uscat. /cranţ + suf. crănţăniăni

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

chirţeni — chirţení, pers 3 sg. chirţenéşte, vb. IV (reg.; despre rozătoare) a crănţăni, a cârţâi; a chiţăi. Trimis de blaurb, 07.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
cronţ — interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul produs la sfărâmarea în dinţi a ceva tare sau uscat). /Onomat. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX cronţ, interj. – Imită zgomotul produs de dinţi la ronţăit. – var. ronţ, clonţ, clanţ, cranţ.… … Dicționar Român
frunză — FRÚNZĂ, frunze, s.f. 1. Organ principal al plantei, care îi serveşte la respiraţie, la transpiraţie şi la asimilaţie, format, de obicei, dintr o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr o codiţă (peţiol). ♢ loc. adv. Ca frunza şi ca iarba =… … Dicționar Român
ronţăi — RONŢĂÍ, rónţăi, vb. IV. tranz. A mânca sfărâmând între dinţi puţin câte puţin dintr un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dinţii un obiect. – Ronţ + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias