- cronţ
- CRONŢ interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul produs la sfărâmarea în dinţi a ceva tare sau uscat). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcronţ, interj. – Imită zgomotul produs de dinţi la ronţăit. – var. ronţ, clonţ, clanţ, cranţ. Creaţie expresivă. Cihac, II, 319, considera că ronţăi este în legătură cu ceh. remtati; Pascu, lat., 264, se gîndea la it. ronzare, sp. ronzar; dar aceste coincidenţe se datoresc sursei expresive comune. – Der. cronţăi (var. ronţăi, cronţăni, crănţăni), vb. (a mînca sfărîmînd în dinţi, producînd un zgomot caracteristic); (c)ronţăială (var. (c)ronţăitură, (c)ronţăit), s.f. (acţiunea de ronţăi).Trimis de blaurb, 20.06.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.