zdreanţă

zdreanţă
ZDREÁNŢĂ, zdrenţe, s.f. 1. Bucată ruptă, sfâşiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ fig. (fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subţire făcut din făină şi ouă, care se fierbe în supă în bucăţele mici. [var.: treánţă s.f.] – cf. sl. s ŭ d r a n ŭ.
Trimis de valeriu, 02.04.2009. Sursa: DEX '98

ZDREÁNŢĂ, zdrénţe, s.f. zdreanţă (creaţie expresivă având la bază prob. o rădăcină onomatopeică *zdranţ, care imită zgomotul produs la ruperea unei ţesături; cf. zdrang, zdrâng, cranţ, cronţ; relaţia care s-a vrut stabilită cu sl. sŭdranica, din sŭdrati = a rupe [cf. draniţă], este posibilă, fără a fi însă necesară)
Trimis de tavi, 30.05.2004. Sursa: DER

ZDREÁNŢĂ s. I. 1. v. cârpă. 2. v. petic. 3. (la pl.) aţe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai zdreanţăenţe.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) ţâră. (Purta o zdreanţă de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanţă. (De ce mai porţi zdreanţă asta?) II. (la pl.) frecăţei.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ZDREÁNŢĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură.
Trimis de siveco, 19.04.2009. Sursa: Sinonime

zdreánţă s. f., g.-d. art. zdrénţei; pl. zdrénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ZDREÁNŢĂ zdrénţe f. 1) Fâşie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi şi rupt; ruptură. 3) fig. fam. Om de nimic; puşlama; secătură. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subţire, care se toarnă în supa ce fierbe, căpătând forma unor fâşii. [G.-D. zdrenţei] /cf. sl. sŭdranŭ
Trimis de siveco, 01.07.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • cotreanţă — COTREÁNŢĂ, cotrénţe, s.f. (var.) Zdreanţă. (cf. zdreanţă) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER  COTREÁNŢĂ, cotrenţe, s.f. (reg.) Haină veche şi ruptă; zdreanţă. – Din magh. kotronez. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • treanţă — TREÁNŢĂ, trénţe, s.f. (var.) Zdreanţă. (cf. zdreanţă) Trimis de tavi, 25.10.2008. Sursa: DER  TREÁNŢĂ s.f. v. zdreanţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TREÁNŢĂ s. v. buleandră …   Dicționar Român

  • cârpă — CÂRPĂ, cârpe, s.f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ştergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦ fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se …   Dicționar Român

  • obială — OBIÁLĂ, obiele, s.f. Bucată de pânză sau de postav cu care ţăranii (uneori şi militarii) îşi înfăşoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanţă, cârpă. expr. A i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau… …   Dicționar Român

  • rufă — RÚFĂ, rufe, s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp; p. ext. (la pl.) cearceafuri, feţe de masă etc.; albituri, schimburi. ♢ expr. Rufele (murdare) se spală în familie = certurile şi neînţelegerile familiale sau dintr un cerc …   Dicționar Român

  • ruptură — RUPTÚRĂ, rupturi, s.f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuităţii materiei, fig. a relaţiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâşietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de… …   Dicționar Român

  • cotoroanţă — COTOROÁNŢĂ, cotoroánţe, s.f. 1. (var.) Zdreanţă. 2. Femeie rea, harpie (1), zgripţuroaică (2). (cf. zdreanţă) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER  COTOROÁNŢĂ, cotoroanţe, s.f. Femeie bătrână şi rea; baborniţă. ♦ (pop.) Vrăjitoare. – et. nec.… …   Dicționar Român

  • cotreampă — COTREÁMPĂ, cotrémpe, s.f. (var.) Zdreanţă. (cf. zdreanţă) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • fleandură — FLEÁNDURĂ, flenduri, s.f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanţă, buleandră. [var.: fleándră s.f.] – cf. săs. f l a n d e r. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  FLEÁNDURĂ s. v. cârpă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • otreapă — OTREÁPĂ, otrepe, s.f. 1. Cârpă (de şters), zdreanţă. 2. fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voinţă; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĩ. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OTREÁPĂ s. v. cârpă. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”