- rufă
- RÚFĂ, rufe, s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp; p. ext. (la pl.) cearceafuri, feţe de masă etc.; albituri, schimburi. ♢ expr. Rufele (murdare) se spală în familie = certurile şi neînţelegerile familiale sau dintr-un cerc intim trebuie rezolvate în cadrul familiei sau al cercului respectiv. 2. (reg.) Zdreanţă, cârpă. – Din sl. ruho.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98RÚFĂ s. (mai ales la pl.) v. rufărie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRÚFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, haină, îmbrăcăminte, otreapă, petică, strai, veşmânt, zdreanţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerúfă s. f., g.-d. art. rúfei; pl. rúfeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÚFĂ rufăe f. mai ales la pl. 1) Articol textil care se poartă direct pe corp; piesă de lenjerie. 2) Articol textil care se aşterne pe pat; albitură. ♢ rufele (murdare) se spală în familie conflictele trebuie soluţionate într-un cadru restrâns. [G.-D. rufei] /<sl. ruhoTrimis de siveco, 22.10.2004. Sursa: NODEXrúfă (rúfe), s.f. – 1. Haine, ţesături albe, lenjerie. – 2. (Mold.) Cîrpă, zdreanţă. sl. rucho (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 320; Conev 83), cf. bg., sb., cr. ruho "îmbrăcăminte", slov. ruha "cearşaf", ceh. roucha "cearşaf", ngr. ροῦχον "îmbrăcăminte" (Meyer, Neugr. St., II, 55). – Der. rufărie, s.f. (lenjerie); rufos, adj. (Mold., zdrenţăros); rufană, s.f. (Mold., cîrpă; Mold., curvă), pentru ultimul sens, cf. buleandră, hanţă, tîrfă (târfă) etc.; rufean, s.m. (Mold., rufián), care concordă din întîmplare cu rufián, cf. Dragoş, BF, IX, 113.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.