otreápã — s. f. (sil. trea ), g. d. art. otrépei; pl. otrépe … Romanian orthography
tearfă — TEÁRFĂ, terfe, s.f. (reg.) 1. Zdreanţă, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice şi de îmbrăcăminte. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TEÁRFĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă. Trimis… … Dicționar Român
cotreanţă — COTREÁNŢĂ, cotrénţe, s.f. (var.) Zdreanţă. (cf. zdreanţă) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER COTREÁNŢĂ, cotrenţe, s.f. (reg.) Haină veche şi ruptă; zdreanţă. – Din magh. kotronez. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
cârpă — CÂRPĂ, cârpe, s.f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ştergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦ fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se … Dicționar Român
cârţă — s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
felegă — FÉLEGĂ s. v. basma, buleandră, cârpă, fleandură, legătură, otreapă, petică, tulpan, zdreanţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
gebrea — gebreá, gebréle, s.f. (înv.) otreapă de şters; cârpă, zdreanţă. Trimis de blaurb, 12.05.2006. Sursa: DAR gebreá ( éle), s.f. – Cîrpă cu care se şterg caii. tc. cebre (Cihac, II, 579). sec. XVIII, îmv. Trimis de blaurb, 12.10.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
lichea — LICHEÁ, lichele, s.f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke neruşinare . Trimis de LauraGellner, 22.11.2007. Sursa: DEX 98 LICHEÁ s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură, (pop. şi… … Dicționar Român
obială — OBIÁLĂ, obiele, s.f. Bucată de pânză sau de postav cu care ţăranii (uneori şi militarii) îşi înfăşoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanţă, cârpă. expr. A i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau… … Dicționar Român
paceaur — paceaúră ( re), s.f. – 1. Zdreanţă, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. tc. paçavra (Loebel 72; Şeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura. Trimis de blaurb, 28.06.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
