tearfă

tearfă
TEÁRFĂ, terfe, s.f. (reg.) 1. Zdreanţă, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice şi de îmbrăcăminte. – et. nec.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

TEÁRFĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

teárfă s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TEÁRFĂ térfe f. pop. 1) Haină veche şi zdrenţuită; buleandră. 2) la pl. depr. Obiecte de îmbrăcăminte. 3) fig. v. TÂRFĂ. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

teárfă (-erfe), s.f. – 1. Cîrpă, zdreanţă, otreapă. – 2. Sanda stricată. – 3. Femeie stricată. Creaţie expresivă. Aparţine aceleiaşi rădăcini cu tărbăci "a murdări", de unde şi var. tarbă, s.f. (Mold., prostituată); probabil în loc de *ta(r)vă, cf. tava "tăvălindu-se". Esre dubletul lui tîrfă, s.f. (prostituată). Der. din rus. trjapica "cîrpă" (Cihac, II, 405), cf. otreapă, sau din ngr. τέρφος "piele" (Diculescu, Elementele, 471) nu este probabilă; după Lacea, Dacor., IV, 781-85, din mag. terh, sl. terhŭ "încărcătură", cf. tárhat. Der. terfar (var. Bucov. cherfariu), s.m. (rudă a miresei care ajută la dus zestrea în casa viitorului soţ); terfăroaie (var. terfariţă), s.f. (femeie din familie care ajută mireasa); terfărie, s.f. (petrecere la casa mirelui), cuvinte din Trans.; terfeli (var. terveli, derveli), vb. (a murdări, a mînji; a păta, a prihăni; a defăima, a discredita, a dezonora), cu suf. expresiv -li (Tiktin; Candrea; Graur, BL, VI, 146; după Scriban, Arhiva, 1912, 190, din mag. tereferelni "a trăncăni"; după Bogrea, Dacor., IV, 853, din mag. tréfal "a glumi"); terfelog (var. terfeloagă, tărfălog, tîrfălog), s.n. (carte fără valoare, maculator, ruptură; document foarte uzat); terfelegos, adj. (Mold., zdrenţăros, murdar, unsuros); terfos, adj. (Mold., înv., zdrenţăros); terfeleală, s.f. (murdărie, noroi); ştoarfă (var. ştoalfă), s.f. (femeie murdară, otreapă), poate prin contaminare cu a şterge "a freca" (Iordan, BF, IV, 195); tofăi, s.f. (a se bălăci, a se murdări), în Mold., cu pierderea lui r. – cf. tohoarhă, care probabil este în relaţie cu aceeaşi rădăcină expresivă.
Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • teárfã — s. f., g. d. art. térfei; pl. térfe …   Romanian orthography

  • terfeli — TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TERFELÍ vb. v. dezonora. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • boarfă — BOÁRFĂ, boarfe, s.f. (fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrenţuită. ♦ p. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea şi încălţămintea. ♦ Epitet dat unei femei uşoare. – et. nec. Trimis de valeriu, 21.03.2003 …   Dicționar Român

  • buleandră — BULEÁNDRĂ, bulendre, s.f. (pop. şi fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi şi fără valoare. ♦ fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BULEÁNDRĂ s. 1.… …   Dicționar Român

  • hoandră — HOÁNDR//Ă hoandrăe f. pop. peior. 1) Haină veche şi zdrenţuită; tearfă; buleandră; zdreanţă; boarfă; cârpă. 2) fig. Femeie neîngrijită, îmbrăcată mizerabil. /Orig. nec. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  hoándră s.f. (reg.) ceartă,… …   Dicționar Român

  • prostituată — PROSTITUÁTĂ, prostituate, s.f. Femeie care practică prostituţia; târfă. [pr.: tu a ] – Din fr. prostituée. Trimis de ana zecheru, 20.04.2004. Sursa: DEX 98  PROSTITUÁTĂ s. cocotă, curvă, târfă, femeie de stradă, (pop. şi fam.) damă, madamă, (înv …   Dicționar Român

  • tava — TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tavá adv. – Prin tăvălire, muşcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba şi legată… …   Dicționar Român

  • terfar — TERFÁR terfari m. pop. Persoană care umbla prin localităţi, adunând terfe în schimbul unor mărfuri mărunte; peticar. /tearfă + suf. terfarar Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

  • terfegos — TERFEGÓS, OÁSĂ, terfegoşi, oase, adj. (reg.) Zdrenţăros. – Din tearfă + [fel]egos zdrenţăros . Trimis de gall, 09.10.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • terfos — TERF//ÓS terfosoásă (terfosóşi, terfosoáse) 1) (mai ales despre haine) Care este prefăcut în terfe; zdrenţăros; flenduros. 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în terfe; cu haine rupte; zdrenţăros; ferfeniţos; flenduros; rufos. ♢ Plăcintă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”