buleandră

buleandră
BULEÁNDRĂ, bulendre, s.f. (pop. şi fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. ♦ (La pl.) Lucruri vechi şi fără valoare. ♦ fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. – et. nec.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BULEÁNDRĂ s. 1. v. cârpă. 2. (la pl.) v. boarfe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BULEÁNDRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, haină, îmbrăcăminte, prostituată, strai, târfă, veşmânt.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

buleándră s. f., g.-d. art. buléndrei; pl. buléndre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BULEÁNDRĂ buléndre f. pop. 1) Haină veche şi zdrenţuită; tearfă. 2) la pl. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; boarfe. 3) fig. fam. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil. bu-lean-] /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

buleándră (buléndre), s.f. – 1. Zdreanţă, cîrpă. – 2. Prostituată. Creaţie expresivă, de la bulă cu suf. expresiv -andră, cf. fleandură, handră (Tiktin; Iordan, BF, II, 185). Mai puţin probabilă der. din ţig. *bulengere "pantaloni", de la bul "cur", menţionat numai în forma buiengere (Graur 132 şi Graur, BL, IV, 197). Celelalte ipoteze sînt insuficiente (sl. platŭ "pînză", după Cihac, II, 33; sl. blĕdĭ "prostituată", după Philippide, Principii, 151; cuvînt legat de romanicul balandra, cf. sp. baladrán, după DAR). – Der. bulendros, adj. (zdrenţuros).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • fleandură — FLEÁNDURĂ, flenduri, s.f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanţă, buleandră. [var.: fleándră s.f.] – cf. săs. f l a n d e r. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  FLEÁNDURĂ s. v. cârpă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • cotreanţă — COTREÁNŢĂ, cotrénţe, s.f. (var.) Zdreanţă. (cf. zdreanţă) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER  COTREÁNŢĂ, cotrenţe, s.f. (reg.) Haină veche şi ruptă; zdreanţă. – Din magh. kotronez. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • rufă — RÚFĂ, rufe, s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte care se poartă direct pe corp; p. ext. (la pl.) cearceafuri, feţe de masă etc.; albituri, schimburi. ♢ expr. Rufele (murdare) se spală în familie = certurile şi neînţelegerile familiale sau dintr un cerc …   Dicționar Român

  • şuleandră — ŞULEÁNDRĂ s. v. buleandră, cârpă, cocotă, curvă, femeie de stradă, fleandură, otreapă, petică, prostituată, târfă, zdreanţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  şuleándră ( éndre), s.f. – Femeie stricată, prostituată. Creaţie… …   Dicționar Român

  • boarfă — BOÁRFĂ, boarfe, s.f. (fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrenţuită. ♦ p. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea şi încălţămintea. ♦ Epitet dat unei femei uşoare. – et. nec. Trimis de valeriu, 21.03.2003 …   Dicționar Român

  • bulă — BÚLĂ, bule, s.f. 1. Băşică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În antichitate şi în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se ataşa unui act pentru a l… …   Dicționar Român

  • catrafuse — CATRAFÚSE s.f. pl. (fam.) Obiecte casnice mărunte (şi în dezordine); calabalâc, boarfe. ♢ expr. A şi lua (sau a şi strânge) catrafusele = a şi strânge lucrurile pregătindu se de plecare; a pleca repede (şi pe furiş) dintr un loc; p. ext. a o… …   Dicționar Român

  • catrinţă — CATRÍNŢĂ, catrinţe, s.f. Obiect de îmbrăcăminte din portul naţional al femeilor românce, care serveşte ca fustă sau ca şorţ şi care constă dintr o bucată dreptunghiulară de stofă adesea împodobită cu alesături, cu paiete etc. – Din magh. katrinca …   Dicționar Român

  • ciondăni — CIONDĂNÍ, ciondănesc, vb. IV. refl. recipr. (fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri fără a şi spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi. ♦ tranz. A certa pe cineva în mod repetat sau insistent. – cf. săs. s c h ä n d e n. Trimis …   Dicționar Român

  • corcoaţă — corcoáţă s. f., g. d. art. corcoáţei; pl. corcoáţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  corcoáţă, corcoáţe, s.f. (reg.) 1. haină ruptă şi învechită; buleandră, zdreanţă. 2. femeie de moravuri uşoare, fleoarţă. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”