- obială
- OBIÁLĂ, obiele, s.f. Bucată de pânză sau de postav cu care ţăranii (uneori şi militarii) îşi înfăşoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanţă, cârpă. expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrenţe, a fi zdrenţos, zdrenţăros. – Din bg. obijalo.Trimis de ana_zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX '98obiálă s. f., g.-d. art. obiélei; pl. obiéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBIÁLĂ obiéle f. 1) Bucată de ţesătură groasă care se înfăşoară pe laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap. 2) Bucată de ţesătură veche; zdreanţă. ♢ A face pe cineva obială (sauobială de câine) a batjocori pe cineva, numindu-l în fel şi chip. [G.-D. obielei] /<bulg. obijaloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXobiálă (obiéle), s.f. – 1. (Rar) Pătură. – 2. Bucată de pînză sau de postav, folosită de ţărani în loc de ciorapi sau şosete. – 3. Otreapă, cîrpă, zdreanţă. – var. (Mold.) oghială. Mr. bghială, megl. ubel’. sl. (bg.) objalo, din obiti, obiją "a înveli" (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 466; Cihac, II, 219; Conev 60, 84), cf. sb., cr. obojak "pantaloni", ceh. ob(v)al "înveliş". cf. oghial. – Der. obilos, adj. (zdrenţăros).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.