obieluţă

OBIELÚŢĂ, obieluţe, s.f. Diminutiv al lui obială. – Obială + suf. -uţă.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



obielúţă s. f., g.-d. art. obielúţei; pl. obielúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic