pojiţă

pojíţă, pojíţe, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fără lână, de culoare albă, folosită în cojocărie; meşină. 2. piele de oaie (cu lână pe ea) folosită la confecţionarea cojoacelor şi a altor obiecte de îmbrăcăminte. 3. şipcă de lemn fixată pe grinzile unui pridvor, pe partea din afară.

Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR



pojíţă (-ţe), s.f. – Piele de oaie argăsită şi fără păr, pe care o poartă ciobanii iarna, între obială şi opincă. sl. (bg., sb.) žica (› jiţă) cu pref. podŭ "pe sub". Este probabil dubletul lui pojghiţă, s.f. (membrană, pieliţă; strat subţire), pe care Scriban îl lega greşit de ceh. pošvice "teacă".

Trimis de blaurb, 23.08.2008. Sursa: DER