- pulpă
- PÚLPĂ, pulpe, s.f. 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului, situată între genunchi şi gleznă. ♦ Parte a piciorului situată în porţiunea acestor muşchi. 2. Ţesut conjunctiv bogat în vase şi nervi. Pulpă dentară. 3. Partea cărnoasă şi comestibilă a unor fructe. 4. Reziduu obţinut în industria zahărului, în distilerii şi la prepararea feculei, folosit ca hrană pentru vite. – lat. pulpa (cu unele sensuri după fr. pulpe).Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX '98PÚLPĂ s. 1. (anat.) (reg.) icră. (pulpă a piciorului.) 2. (bot.) carne. (pulpă a unui fruct.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePÚLPĂ s. v. biceps, coapsă, pulpar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepúlpă s. f., g.-d. art. púlpei; pl. púlpeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÚLP//Ă pulpăe f. 1) (la oameni) Partea cărnoasă de dinapoi a piciorului, cuprinsă între genunchi şi gleznă. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsă între crupă şi gambă; coapsă. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secreţie a laptelui; uger. 4) Ţesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine şi terminaţii nervoase. pulpă dentară. 5) Partea moale, cărnoasă, a unui fruct. 6) Reziduu obţinut în urma prelucrării sfeclei de zahăr, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÚLPĂ s.f. 1. Partea cărnoasă a unui fruct. ♦ Fructe conservate în soluţie de bioxid de sulf diluată. 2. Partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte etc.). ♦ Porţiune musculară proeminentă. 3. (min.) Apă care are în suspensie grăunţi minerali; tulbureală. [< fr. pulpe, cf. lat. pulpa].Trimis de LauraGellner, 11.08.2005. Sursa: DNPÚLPĂ s. f. 1. porţiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului). 2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte). 3. parte cărnoasă a unor fructe. ♢ fructe conservate în soluţie de bioxid de sulf diluată. 4. (min.) apă care are în suspensie grăunţi minerali; tulbureală. 5. medicament de consistenţă moale, prin pulpare. (< lat. pulpa, fr. pulpe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpúlpă (púlpe), s.f. – 1. Ansamblu anatomic format din muşchii posteriori gambei. – 2. Coapsă. – 3. Carne macră. – 4. Ţesut moale şi cărnos al fructelor. – 5. Ţesut conjunctiv dentar. – 6. Uger. – Mr., megl. pulpă, istr. pupę. lat. pŭlpa (Puşcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf. alb. pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov., port. polpa, v. fr. poupe. Sensul 2, incorect dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de "parte musculară a gambei". Sensurile 4 şi 5 sînt împrumuturi neol., din fr. pulpe. – Der. pulpar, s.n. (apărătoare a pulpelor purtată de războinici; jambieră, obială); pulpos, adj. (cu pulpe groase; cu uger mare); împulpa, vb. refl. (Trans., a se forţa; a recăpăta forţe; a se însufleţi), pe care DAR îl trimite la un lat. *impŭlpāre. – cf. pulpană.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.