- paceaur
- paceaúră (-re), s.f. – 1. Zdreanţă, otreapă. – 2. Femeie stricată. – Megl. pacivură. tc. paçavra (Loebel 72; Şeineanu, II, 279; Lokotsch 1602), cf. ngr. πατζαβοῦρα, alb. pačavurë, bg. pačavra, sb. pačaura.Trimis de blaurb, 28.06.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.