- paceaură
- PACEAÚRĂ, paceaure, s.f. 1. Cârpă (de şters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (fam.) Epitet depreciativ dat unei femei uşuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [acc. şi: paceáură. – pr.: -cea-u-. – var.: paceavúră s.f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PACEAÚRĂ s. v. buleandră, cârpă, flean-dură, otreapă, petică, zdreanţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepaceaúră s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPACEAÚR//Ă paceaurăe f. 1) Bucată de pânză (veche) folosită în anumite scopuri (pentru ştersul prafului, pentru spălatul vaselor etc.); cârpă; petică. 2) depr. Femeie desfrânată; târfă; târâtură; prostituată. [Sil.-cea-u-] /<turc. paçavra, ngr. patsavúraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.