lichea

lichea
LICHEÁ, lichele, s.f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke "neruşinare".
Trimis de LauraGellner, 22.11.2007. Sursa: DEX '98

LICHEÁ s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură, (pop. şi fam.) cioflingar, (înv. şi reg.) pujlău, (reg.) orbete, oşiştic, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. şi Maram.) techergheu, (înv.) ştrengar, (fam.) cutră, marţafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanţă, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o lichea fără caracter.)
Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Sinonime

LICHEÁ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

licheá s. f., art. licheáua, g.-d. art. lichélei; pl. lichéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LICH//EÁ licheaéle f. Persoană care vădeşte lipsă de demnitate; om linguşitor şi slugarnic. [art. licheaua; G.-D. lichelei] /<turc. leke
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

licheá (lichéle) s.f. – Pungaş, ticălos, şmecher. – Mr. liche. tc. (per.) leke "murdărie" (Şeineanu, III, 78, Meyer 239; Lokotsch 1292), cf. ngr. λεϰές, alb. likje, bg. leké. – Der. lichelism, s.n. (ticăloşie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • licheá — s. f., art. licheáua, g. d. art. lichélei; pl. lichéle …   Romanian orthography

  • cutră — CÚTRĂ, cutre, s.f. Persoană prefăcută, făţarnică, intrigantă; lichea, secătură. – Din bg. kutra. Trimis de bad escu, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  CÚTRĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • lichelism — LICHELÍSM s.n. Atitudine, comportare de lichea; lipsă de demnitate şi de corectitudine. – Lichea + suf. ism. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LICHELÍSM s. (fam.) puşlamalâc. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • Ghenadie Petrescu — His Eminence Ghenadie Petrescu Metropolitan Primate of Romania Etching of Metropolitan Ghenadie, ca. 1893 Church …   Wikipedia

  • licheluţă — LICHELÚŢĂ, licheluţe, s.f. (fam. şi depr.) Diminutiv al lui lichea. – Lichea + suf. eluţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  lichelúţă s. f., g. d. art. lichelúţei; pl. lichelúţe …   Dicționar Român

  • puşlama — PUŞLAMÁ, puşlamale, s.f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secătură; om care trăieşte din expediente, neavând o ocupaţie serioasă, stabilă; derbedeu, haimana. – et. nec. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • secătură — SECĂTÚRĂ, secături, s.f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanţă; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. ătură. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SECĂTÚRĂ s. 1. v. canalie. 2. v. lichea.… …   Dicționar Român

  • cioflingar — CIOFLINGÁR, cioflingari, s.m. (pop. şi fam.) Om de nimic, secătură, vagabond. ♦ Epitet ironic pe care ţăranii îl dădeau celor care umblau îmbrăcaţi în haine orăşeneşti. – cf. germ. S c h u h f l i c k e r cârpaci . Trimis de hai, 16.05.2004.… …   Dicționar Român

  • căzătură — CĂZĂTÚRĂ, căzături, s.f. 1. Faptul de a cădea. 2. (La pl.) Deşeuri. 3. (depr.) Om sau animal bătrân şi neputincios; om degradat moraliceşte. 4. Porţiune de pădure bătrână, cu copacii doborâţi de vânt. – Cădea + suf. ătură. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • defect — DEFÉCT, Ă, defecţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”