cronţ — interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul produs la sfărâmarea în dinţi a ceva tare sau uscat). /Onomat. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX cronţ, interj. – Imită zgomotul produs de dinţi la ronţăit. – var. ronţ, clonţ, clanţ, cranţ.… … Dicționar Român
crănţăni — CRĂNŢĂNÍ, crănţănésc, vb. IV. intranz. 1. A face zgomot, rozând cu dinţii ceva uscat sau tare; a ronţăi. 2. (Despre foarfece) A produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele. – Cranţ + suf. ăni. Trimis de… … Dicționar Român
ronţăială — RONŢĂIÁLĂ, ronţăieli, s.f. Faptul de a ronţăi; zgomot produs de roaderea cu dinţii a unui corp tare: ronţăire, ronţăit. [pr.: ţă ia ] – Ronţăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RONŢĂIÁLĂ s. v. ronţăit. Trimis de… … Dicționar Român
ronţăire — RONŢĂÍRE, ronţăiri, s.f. Acţiunea de a ronţăi şi rezultatul ei; ronţăială, ronţăit. – v. ronţăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RONŢĂÍRE s. v. ronţăit. Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Sinonime ronţăíre s. f., g. d. art … Dicționar Român
corţii — corţií, corţiésc, vb. IV (înv.) a ronţăi. Trimis de blaurb, 26.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
crănţăi — CRĂNŢĂÍ vb. v. ronţăi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
frunză — FRÚNZĂ, frunze, s.f. 1. Organ principal al plantei, care îi serveşte la respiraţie, la transpiraţie şi la asimilaţie, format, de obicei, dintr o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr o codiţă (peţiol). ♢ loc. adv. Ca frunza şi ca iarba =… … Dicționar Român
grunţăi — grunţăí vb. IV (pop.) a ronţăi. Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ronţăit — RONŢĂÍT s.n. Ronţăială. – v. ronţăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RONŢĂÍT s. ronţăială, ronţăire, ronţăitură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ronţăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
