ronţăire

ronţăire
RONŢĂÍRE, ronţăiri, s.f. Acţiunea de a ronţăi şi rezultatul ei; ronţăială, ronţăit. – v. ronţăi.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RONŢĂÍRE s. v. ronţăit.
Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Sinonime

ronţăíre s. f., g.-d. art. ronţăírii; pl. ronţăíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • ronţăială — RONŢĂIÁLĂ, ronţăieli, s.f. Faptul de a ronţăi; zgomot produs de roaderea cu dinţii a unui corp tare: ronţăire, ronţăit. [pr.: ţă ia ] – Ronţăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RONŢĂIÁLĂ s. v. ronţăit. Trimis de… …   Dicționar Român

  • ronţăit — RONŢĂÍT s.n. Ronţăială. – v. ronţăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RONŢĂÍT s. ronţăială, ronţăire, ronţăitură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  ronţăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”