ronţăială

ronţăială
RONŢĂIÁLĂ, ronţăieli, s.f. Faptul de a ronţăi; zgomot produs de roaderea cu dinţii a unui corp tare: ronţăire, ronţăit. [pr.: -ţă-ia-] – Ronţăi + suf. -eală.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RONŢĂIÁLĂ s. v. ronţăit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ronţăiálă s. f., g.-d. art. ronţăiélii; pl. ronţăiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • ronţăit — RONŢĂÍT s.n. Ronţăială. – v. ronţăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RONŢĂÍT s. ronţăială, ronţăire, ronţăitură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  ronţăít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • cronţ — interj. (se foloseşte pentru a reda sunetul produs la sfărâmarea în dinţi a ceva tare sau uscat). /Onomat. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  cronţ, interj. – Imită zgomotul produs de dinţi la ronţăit. – var. ronţ, clonţ, clanţ, cranţ.… …   Dicționar Român

  • ronţăire — RONŢĂÍRE, ronţăiri, s.f. Acţiunea de a ronţăi şi rezultatul ei; ronţăială, ronţăit. – v. ronţăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RONŢĂÍRE s. v. ronţăit. Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Sinonime  ronţăíre s. f., g. d. art …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”