- disocia
- DISOCIÁ, disociez, vb. I. tranz. 1. (chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar şi reversibil o combinaţie. ♢ refl. Atomii se disociază. 2. A despărţi, a separa, a delimita între ele noţiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [pr.: -ci-a] – Din fr. dissocier, lat. dissociare.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98A (se) disocia ≠ a (se) asociaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDISOCIÁ vb. a disjunge. (A disocia un aspect al problemei.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedisociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. disociéz, 3 sg. şi pl. disociáză, 1 pl. disociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. disociéze; ger. disociínd (sil. -ci-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISOCI//Á disociaéz tranz. 1) (corpuri, substanţe) A face să se disocieze. 2) (pro-bleme, idei) A despărţi, făcând o delimitare riguroasă. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DISOCI//Á se disociaáză intranz. (de-spre corpuri, substanţe) A se separa în părţile asociate; a se desface în părţile componente; a se descompune; a se dezasambla; a se dezagrega; a se desface. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISOCIÁ vb. I. tr. A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. ♦ (fig.) A despărţi, a separa. [pron. -ci-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dissocier, cf. lat. dissociare].Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DNDISOCIÁ vb. I. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinaţii) a (se) descompune temporar. II. tr. a despărţi, a separa (noţiuni, probleme etc.). (< fr. dissocier, lat. dissociare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.