disociere

disociere
DISOCIÉRE, disocieri, s.f. Acţiunea de a (se) disocia şi rezultatul ei; disociaţie. [pr.: -ci-e-] – v. disocia.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Disociere ≠ asociere
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DISOCIÉRE s. disociaţie. (O disociere necesară.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

disociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. disociérii; pl. disociéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISOCIÉRE s.f. Acţiunea de a disocia şi rezultatul ei; disociaţie. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din moleculă. ♦ (fiziol.) Rupere a unităţii şi echilibrului dintre al doilea şi primul sistem de semnalizare, pe de o parte, şi primul sistem şi activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. [pron. -ci-e-. / < disocia].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • disociére — s. f. (sil. ci e ), g. d. art. disociérii; pl. disociéri …   Romanian orthography

  • disociaţie — DISOCIÁŢIE, disociaţii, s.f. Disociere. ♦ Rezultatul unei disocieri. [pr.: ci a ] – Din fr. dissociation, lat. dissociatio. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  Disociaţie ≠ asociaţie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  …   Dicționar Român

  • diereză — DIERÉZĂ, diereze, s.f. Disocierea în pronunţare a unui diftong în elementele lui componente. [pr.: di e ] – Din fr. diérèse, lat. diaeresis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dieréză s. f. (sil. di e ), g. d. art. dierézei; pl …   Dicționar Român

  • lizi — Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia dizolvare , disociere . [< fr. lysis]. Trimis de LauraGellner, 18.05.2005. Sursa: DN  LIZI /LIZO , LÍZĂ elem. disociere, dizolvare, disoluţie . (< fr. lysi , lyso , – lyse, cf. gr. lysis)… …   Dicționar Român

  • lizigen — LIZIGÉN, Ă, lizigeni, e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. – Din fr. lysigène. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  lizigén adj. m., pl. lizigéni; f. sg. lizigénă, pl …   Dicționar Român

  • tribazic — TRIBÁZIC, tribazici, adj. (În sintagma) Acid tribazic = acid care, prin disociere, pune în libertate trei ioni de hidrogen. – Din fr. tribasique. Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  tribázic adj. m., pl. tribázici Trimis de siveco, 10.08 …   Dicționar Român

  • apicoliză — APICOLÍZĂ s.f. 1. Operaţia de turtire a vîrfului unui plămân. 2. Leziune a vârfului rădăcinii dentare, datorită de obicei unor infecţii cronice parodontale. [< fr. apicolyse, cf. lat. apex – vârf, gr. lysis – disociere]. Trimis de LauraGellner …   Dicționar Român

  • asociere — ASOCIÉRE, asocieri, s.f. Acţiunea de a (se) asocia şi rezultatul ei. [pr.: ci e ] – v. asocia. Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX 98  Asociere ≠ disociere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ASOCIÉRE s. asociaţie, întovărăşire,… …   Dicționar Român

  • carpoliză — CARPOLÍZĂ s. f. disociere a carpelelor sudate. (< fr. carpolyse) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”