diereză

DIERÉZĂ, diereze, s.f. Disocierea în pronunţare a unui diftong în elementele lui componente. [pr.: di-e-] – Din fr. diérèse, lat. diaeresis.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dieréză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. dierézei; pl. dieréze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DIERÉZ//Ă dierezăe f. lingv. Disociere a unui diftong în elementele sale componente în timpul pronunţiei. [Sil. di-e-] /<fr. dierése

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DIERÉZĂ s.f. 1. Împărţirea unui diftong în cele două elemente vocalice componente. 2. Separare chirurgicală a ţesuturilor. [pron. di-e-. / < fr. diérèse, cf. gr. diairesis – separaţie].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN



DIERÉZĂ s. f. 1. disociere a unui diftong în elementele sale componente. 2. (în prozodia antică) despărţire a două picioare metrice într-un vers. 3. separare chirurgicală a ţesuturilor. 4. (biol.) diviziune şi multiplicare celulară. (< fr. diérèse, gr. diairesis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN