dezmembrá — vb., ind. prez. 1 sg. dezmembréz, 3 sg. şi pl. dezmembreázã … Romanian orthography
descompune — DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.tranz. A desface în părţile componente. ♦ refl. fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. refl. fig. (Despre oameni) A şi schimba… … Dicționar Român
dezmembrare — DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s.f. Faptul de a (se) dezmembra. – v. dezmembra. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZMEMBRÁRE s. (fig.) descompunere, destră mare. (dezmembrare unei familii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
destrăma — DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ fig. A se… … Dicționar Român
dezarticula — DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulaţii. 2. refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; a se disloca. 3. refl. fig. A şi pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.… … Dicționar Român
dezmembrabil — DEZMEMBRÁBIL, Ă, dezmembrabili, e, adj. Care poate fi desfăcut în părţile componente. – Dezmembra + suf. bil. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dezmembrábil adj. m., pl. dezmembrábili; f. sg. dezmembrábilă … Dicționar Român
descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… … Dicționar Român
dezagrega — DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. refl. (Despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ fig. (Despre o comunitate) A şi pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger … Dicționar Român
dezbina — DEZBINÁ, dezbín, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. A face să nu se mai înţeleagă, să se duşmănească, sau a nu se mai înţelege între ei, a se duşmăni; a (se) învrăjbi. 2. refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat.… … Dicționar Român
dezmembrator — dezmembratór s. n., pl. dezmembratoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEZMEMBRATÓR s.n. Maşină pentru sfărâmarea materialelor friabile. [Et. incertă]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN DEZMEMBRATÓR s. n … Dicționar Român
