- dezarticula
- DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulaţii. 2. refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; a se disloca. 3. refl. fig. A-şi pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98DEZARTICULÁ vb. v. luxa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedezarticulá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticuléz, 3 sg. şi pl. dezarticuleázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEZARTICUL//Á dezarticulaéz tranz. 1) (membre) A scoate din articulaţie (printr-o operaţie chirurgicală). 2) A desface în părţile componente; a dezmembra. /<fr. désarticulerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DEZARTICUL//Á mă dezarticulaéz intranz. 1) (despre membre) A ieşi din arti-culaţie; a se disloca; a se luxa; a se scrânti. 2) (despre comunităţi) A pierde coeziunea internă; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. /<fr. désarticulerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulaţie. ♦ refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; (fig.) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega. [cf. fr. désarticuler].Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DNDEZARTICULÁ vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face să iasă din articulaţie. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulaţii. II. refl. 1. (despre oase) a ieşi din încheieturi. 2. a-şi pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. désarticuler)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.