dezarticula

dezarticula
DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulaţii. 2. refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; a se disloca. 3. refl. fig. A-şi pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

DEZARTICULÁ vb. v. luxa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezarticulá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticuléz, 3 sg. şi pl. dezarticuleáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZARTICUL//Á dezarticulaéz tranz. 1) (membre) A scoate din articulaţie (printr-o operaţie chirurgicală). 2) A desface în părţile componente; a dezmembra. /<fr. désarticuler
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZARTICUL//Á mă dezarticulaéz intranz. 1) (despre membre) A ieşi din arti-culaţie; a se disloca; a se luxa; a se scrânti. 2) (despre comunităţi) A pierde coeziunea internă; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. /<fr. désarticuler
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulaţie. ♦ refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; (fig.) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega. [cf. fr. désarticuler].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZARTICULÁ vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face să iasă din articulaţie. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulaţii. II. refl. 1. (despre oase) a ieşi din încheieturi. 2. a-şi pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. désarticuler)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • dezarticulare — DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s.f. Acţiunea de a (se) dezarticula; dezarticulaţie. – v. dezarticula. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZARTICULÁRE s. v. luxaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dezarticuláre s. f.… …   Dicționar Român

  • dezarticulat — DEZARTICULÁT, Ă, dezarticulaţi, te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) …   Dicționar Român

  • disloca — DISLOCÁ, dislóc, vb. I. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ refl. (Despre straturi geologice) A şi modifica poziţia iniţială (orizontală). ♦ tranz. şi refl.… …   Dicționar Român

  • dezmembra — DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZMEMBRÁ vb.… …   Dicționar Român

  • luxa — LUXÁ, luxez, vb. I. tranz. A şi deplasa un os de la locul lui; a şi scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  LUXÁ vb. (med.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) …   Dicționar Român

  • descompune — DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.tranz. A desface în părţile componente. ♦ refl. fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. refl. fig. (Despre oameni) A şi schimba… …   Dicționar Român

  • destrăma — DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ fig. A se… …   Dicționar Român

  • dezagrega — DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. refl. (Despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ fig. (Despre o comunitate) A şi pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger …   Dicționar Român

  • dezbina — DEZBINÁ, dezbín, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. A face să nu se mai înţeleagă, să se duşmănească, sau a nu se mai înţelege între ei, a se duşmăni; a (se) învrăjbi. 2. refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat.… …   Dicționar Român

  • dezuni — DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.tranz. şi refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”