- dezagrega
- DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. refl. (Despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ fig. (Despre o comunitate) A-şi pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98A (se) dezagrega ≠ a (se) agregaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDEZAGREGÁ vb. v. dezintegra.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedezagregá vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. şi pl. dezagrégă/dezagregheáză; ger. dezagregândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEZAGREGÁ dezagrég tranz. A face să se dezagrege; a dezintegra. /<fr. désagrégerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DEZAGREGÁ pers. 3 se dezagrégă intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se disocia; a se dezasambla; a se desface. 2) (despre nuclee acomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. 4) (despre roci) A se distruge sub acţiunea factorilor externi. /<fr. désag-régerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEZAGREGÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părţile lui constitutive. 2. (fig.) A-şi pierde sau a face să-şi piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagrég, 3,6 -gă şi -ghează. / cf. fr. désagréger].Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DNDEZAGREGÁ vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părţile constitutive. ♢ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăştia. (< fr. désagréger)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.