dezuni

dezuni
DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.tranz. şi refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.
Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A se dezuni ≠ a (se) uni
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZUNÍ vb. v. despărţi, dezbina, învrăjbi, separa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezuní vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezuneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZUNÍ dezunésc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZUNÍ mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăşi; a se duşmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • despărţi — DESPĂRŢÍ, despárt, vb. IV. l. refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcţii diferite. ♦ refl. fig. A se… …   Dicționar Român

  • dezbina — DEZBINÁ, dezbín, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. A face să nu se mai înţeleagă, să se duşmănească, sau a nu se mai înţelege între ei, a se duşmăni; a (se) învrăjbi. 2. refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat.… …   Dicționar Român

  • dezunire — DEZUNÍRE, dezuniri, s.f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînţelegere, vrajbă. – v. dezuni. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con flict, despărţire, dezacord, dezbinare,… …   Dicționar Român

  • separa — SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărţi, a desface, a izola. ♦ refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărţi; (despre soţi) a divorţa. 2. refl. şi intranz. (fiz.; despre o substanţă solidă dizolvată într… …   Dicționar Român

  • uni — UNI1 Element de compunere care înseamnă unul singur şi care serveşte la formarea unor adjective şi a unor substantive. – Din fr. uní . Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  UNÍ2 adj. invar. (Despre materiale textile, confecţii) Care are… …   Dicționar Român

  • îmbina — ÎMBINÁ, îmbín, vb. I. tranz. şi refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. – Probabil lat. *imbinare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) îmbina ≠ a (se) dezbina, a… …   Dicționar Român

  • împreuna — ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.1. tranz. şi refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. refl. recipr. şi tranz. fact. A săvârşi sau a face să săvârşească actul sexual; a (se) împerechea. [pr.: pre u …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”