dezbiná — vb., ind. prez. 1 sg. dezbín, 3 sg. şi pl. dezbínã … Romanian orthography
dezbinător — DEZBINĂTÓR, OÁRE, dezbinători, oare, adj. (Rar) Care dezbină; învrăjbitor. – Dezbina + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dezbinătór adj. m., pl. dezbinătóri; f. sg. şi pl … Dicționar Român
diviza — DIVIZÁ, divizez, vb. I. tranz. şi refl. 1. A (se) împărţi în mai multe părţi, grupuri etc. ♦ tranz. (spec.) A efectua o împărţire aritmetică. ♦ tranz. (spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înţeleagă sau a nu … Dicționar Român
dezbinare — DEZBINÁRE, dezbinări, s.f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînţelegere, discordie; conflict, ceartă. – v. dezbina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezbinare ≠ unire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
dezmembra — DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZMEMBRÁ vb.… … Dicționar Român
dezuni — DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.tranz. şi refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni… … Dicționar Român
despărţi — DESPĂRŢÍ, despárt, vb. IV. l. refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcţii diferite. ♦ refl. fig. A se… … Dicționar Român
dezagrega — DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. refl. (Despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ fig. (Despre o comunitate) A şi pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger … Dicționar Român
dezarticula — DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulaţii. 2. refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; a se disloca. 3. refl. fig. A şi pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.… … Dicționar Român
duşmăni — DUŞMĂNÍ, duşmănesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. A avea sentimente de ură faţă de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din duşman. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A se duşmăni ≠ a prieteni Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
