dezbinător

DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adj. (Rar) Care dezbină; învrăjbitor. – Dezbina + suf. -ător.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dezbinătór adj. m., pl. dezbinătóri; f. sg. şi pl. dezbinătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEZBINĂT//ÓR dezbinătoroáre (dezbinătoróri, dezbinătoroáre) Care dezbină; în stare să dezbine. /a dezbina + suf. dezbinătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX