despărţi

despărţi
DESPĂRŢÍ, despárt, vb. IV. l. refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcţii diferite. ♦ refl. fig. A se înstrăina, a se detaşa sufleteşte de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufleteşte; a renunţa la... 2. refl. A divorţa. 3. tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦ tranz. şi refl. A (se) împărţi (în două sau mai multe părţi); a (se) separa, a (se) segmenta. – lat. *dispartire.
Trimis de claudia, 11.02.2008. Sursa: DEX '98

A (se) despărţi ≠ a (se) căsători, a (se) împreuna, a (se) reuni, a (se) uni
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESPĂRŢÍ vb. 1. a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a despărţi de grup.) 2. v. răzleţi. 3. v. divorţa. 4. a separa, (înv. şi reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie şi i-am despărţi.) 5. a (se) izola, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (înv. şi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A despărţi animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. v. împărţi. 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se despărţi în particule.) 8. v. compartimenta. 9. v. separa.
Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: Sinonime

DESPĂRŢÍ vb. v. dezbina, învrăjbi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

despărţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. despárt, imperf. 3 sg. despărţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. despártă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESPĂRŢÍ despárt tranz. 1) (persoane sau obiecte aflate laolaltă sau în acelaşi loc) A face să se despartă; a separa. 2) A desface în două sau în mai multe părţi; a împărţi. /<lat. dispartire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESPĂRŢÍ mă despárt intranz. 1) A înceta de a mai fi laolaltă sau în acelaşi loc; a se separa. 2)fig. A se detaşa sufleteşte (de cineva sau de ceva). 3) A desface căsătoria în mod legal; a rupe relaţiile de căsătorie printr-un divorţ; a divorţa. /<lat. dispartire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • despartir — desparti, departi départager ; répartir ; distribuer ; diviser ; séparer des gens qui se battent. Si despartir : se séparer ; se retirer ; se désister ; se rétracter. L ai agut vist un còp si despartir : je l ai vu une fois se rétracter. voir… …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • separa — SEPARÁ, sepár, vb. I. 1. tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărţi, a desface, a izola. ♦ refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărţi; (despre soţi) a divorţa. 2. refl. şi intranz. (fiz.; despre o substanţă solidă dizolvată într… …   Dicționar Român

  • izola — IZOLÁ, izolez, vb. I. 1. tranz. A despărţi cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărţi un bolnav contagios de oamenii sănătoşi, pentru a evita contagiunea, 2. tranz. A împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului… …   Dicționar Român

  • tăia — TĂIÁ, tai, vb. I. I. tranz. A despărţi, a separa ceva în mai multe bucăţi, cu ajutorul unui obiect tăios. ♢ expr. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situaţie încurcată. Poţi să tai lemne pe dânsul …   Dicționar Român

  • despărţire — DESPĂRŢÍRE, despărţiri, s.f. Faptul de a (se) despărţi. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărţit; despărţit1. 2. Divorţ. 3. Diviziune, împărţire, segmentare. ♦ (concr.) Despărţitură.… …   Dicționar Român

  • disjunge — DISJÚNGE, disjúng, vb. III. tranz. (jur.) A despărţi două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta şi soluţiona în mod separat. ♦ p. gener. A separa o chestiune de alta (aparţinând aceluiaşi ansamblu). – Din lat. disjungere. Trimis de… …   Dicționar Român

  • divorţa — DIVORŢÁ, divorţez, vb. I. intranz. (Despre soţi) A se despărţi prin divorţ. ♦ tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorţ. – Din fr. divorcer (după divorţ). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A divorţa ≠ a (se)… …   Dicționar Român

  • Născut şi crescut în Pantelimon — Studio album by B.U.G. Mafia Released …   Wikipedia

  • disocia — DISOCIÁ, disociez, vb. I. tranz. 1. (chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar şi reversibil o combinaţie. ♢ refl. Atomii se disociază. 2. A despărţi, a separa, a delimita între ele… …   Dicționar Român

  • ramifica — RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. refl. (Despre arbore, artere de circulaţie etc.) A se despărţi în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier. Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX 98  RAMIFICÁ vb. 1. (rar) a se …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”