despărţire

despărţire
DESPĂRŢÍRE, despărţiri, s.f. Faptul de a (se) despărţi. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărţit; despărţit1. 2. Divorţ. 3. Diviziune, împărţire, segmentare. ♦ (concr.) Despărţitură. ♦ (înv.) Circumscripţie (poliţienească sau administrativă); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscripţii. – v. despărţi.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Despărţire ≠ căsătorie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESPĂRŢÍRE s. 1. desprindere, detaşare, izolare, separare, separaţie. (despărţire lui de grup.) 2. v. divorţ. 3. separare, (înv.) dezunire. (despărţire celor doi bătăuşi.) 4. izolare, separare, separaţie, (rar) segregare, segregaţie. (despărţire femeilor de bărbaţi.) 5. descom-punere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (despărţire în particule a unui corp în urma dezintegrării.) 6. v. compartiment. 7. v. împărţire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DESPĂRŢÍRE s. v. circă, circumscripţie, secţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

despărţíre s. f., g.-d. art. despărţírii; pl. despărţíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DESPĂRŢÍR//E despărţirei f. 1) v. A DESPĂRŢI şi A SE DESPARŢI. 2) Timplul când două sau mai multe persoane sunt despărţite. /v. a (se) despărţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • separare — SEPARÁRE, separări, s.f. Acţiunea de a (se) separa şi rezultatul ei; despărţire, izolare; diferenţiere. – v. separa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Separare ≠ unire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  SEPARÁRE s.… …   Dicționar Român

  • separaţie — SEPARÁŢIE, separaţii, s.f. Despărţire, separare. ♢ Separaţia puterilor = principiu care susţine că puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească dintr un stat pot şi trebuie să acţioneze independent una de alta, având o anumită …   Dicționar Român

  • cruponare — CRUPONÁRE, cruponări, s.f. Operaţie de despărţire a cruponului (1) de restul pieii. – Din crupon. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cruponáre s. f., g. d. art. cruponării; pl. cruponări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • demarcaţie — DEMARCÁŢIE, demarcaţii, s.f. Delimitare, despărţire, separare. ♦ Operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare dintre două suprafeţe de teren. ♢ Linie de demarcaţie = linie care desparte două ţări sau două… …   Dicționar Român

  • izolare — IZOLÁRE, izolări, s.f. Acţiunea de a (se) izola şi rezultatul ei; despărţire, separare. ♦ (med.) Măsură cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni în contact cu alte persoane. – v. izola. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • revedere — REVEDÉRE, revederi, s.f. Faptul de a (se) revedea. ♢ expr. La revedere! = formulă de salut la despărţire. – v. revedea. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REVEDÉRE s. 1. regăsire, reîntâlnire. (revedere lor după o vreme.) 2. v.… …   Dicționar Român

  • saluta — SALUTÁ, salut, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărţire. ♦ tranz. A şi manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ tranz. fig. A… …   Dicționar Român

  • sciziune — SCIZIÚNE, sciziuni, s.f. Despărţire, ruptură, dezbinare intervenită pe chestiuni de principiu între persoane sau grupuri de persoane care formau înainte un întreg organizat. [pr.: zi u ] – Din fr. scission, lat. scissio, onis. Trimis de… …   Dicționar Român

  • despărţenie — DESPĂRŢÉNIE, despărţenii, s.f. (înv.) Despărţire (2), divorţ. – Despărţi + suf. enie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DESPĂRŢÉNIE s. v. despărţire, divorţ, sepa rare, separaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • diastază — DIASTÁZĂ, diastaze, s.f. 1. (biol.) Enzimă. 2. (med.) Despărţire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. [pr.: di a ] – Din fr. diastase. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DIASTÁZĂ s.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”