- separaţie
- SEPARÁŢIE, separaţii, s.f. Despărţire, separare. ♢ Separaţia puterilor = principiu care susţine că puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească dintr-un stat pot şi trebuie să acţioneze independent una de alta, având o anumită interdependenţă şi dreptul de control reciproc. Separaţie de domiciliu = dispensă premergătoare divorţului prin care se acordă soţilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separaţie de bunuri = (în unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea că femeia îşi păstrează libera dispunere a bunurilor sale aduse în căsătorie pentru susţinerea sarcinilor acesteia. Separaţie de patrimoniu = măsură luată la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a împiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al moştenitorului şi a evita astfel eventuala concurenţă a creditorilor acestuia din urmă. – Din fr. séparation, lat. separatio.Trimis de LauraGellner, 21.07.2004. Sursa: DEX '98SEPARÁŢIE s. 1. despărţire, desprindere, detaşare, izolare, separare. (separaţie lui de grup.) 2. (jur.) despărţire, divorţ, separare, (pop.) despărţenie. (separaţie între soţi.) 3. despărţire, izolare, separare, (rar) segregare, segregaţie. (separaţie femeilor de bărbaţi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeseparáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. separáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. separáţiei; pl. separáţii, art. separáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSEPARÁŢIE s.f. Despărţire, separare. ♦ (jur.) Separaţie de bunuri = regim matrimonial în unele state, caracterizat prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; separaţia puterilor = principiu fundamental de organizare a unui stat, potrivit căruia în stat acţionează trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. [gen. -iei. / cf. fr. séparation, lat. separatio].Trimis de LauraGellner, 14.04.2007. Sursa: DNSEPARÁŢIE s. f. separare. o (jur.) separaţie de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ă puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acţionează trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. (< fr. séparation, lat. separatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.