- demarcaţie
- DEMARCÁŢIE, demarcaţii, s.f. Delimitare, despărţire, separare. ♦ Operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare dintre două suprafeţe de teren. ♢ Linie de demarcaţie = linie care desparte două ţări sau două suprafeţe de teren. [var.: demarcaţiúne s.f.] – Din fr. démarcation.Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98DEMARCÁŢIE s. v. delimitare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedemarcáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. demarcáţia (sil. -ti-a), g.-d. art. demarcáţiei; pl. demarcáţii, art. demarcáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEMARCÁŢI//E demarcaţiei f. v. A DEMARCA. ♢ Linie de demarcaţie linie care desparte două suprafeţe de teren, două zone ale unui teritoriu etc. [art. demarcaţia; G.-D. demarcaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. démarcationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEMARCÁŢIE s.f. Despărţire, separare, delimitare; demarcare. ♢ Linie de demarcaţie = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noţiuni. [gen. -iei, var. demarcaţiune s.f. / cf. fr. démarcation, it. demarcazione].Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DNDEMARCÁŢIE s. f. delimitare, despărţire, separare. ♢ operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare dintre două suprafeţe de teren. o linie de demarcaţie = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noţiuni. (< fr. démarcation)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.