- terminus
- TÉRMINUS s.n. invar. Ultimul punct, capătul unei linii ferate, al unei linii de tramvai, de autobuz etc. – cuv. lat.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98términus s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÉrminus adj. invar. şi substantival (despre punctul de staţionare a vehiculelor) Care constituie capătul unei căi de comunicaţie (linii ferate, de tramvai, de troleibuz, de autobuz). Staţie terminus. /<fr., lat. terminusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÉRMINUS s.n. invar. 1. (ist.) Demarcaţie (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicţii etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârşitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; staţia ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTÉRMINUS s. n. inv. 1. demarcaţie (stâlp, stelă) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicţii etc. 2. loc, punct care marchează sfârşitul. ♢ punct final de oprire al unui mijloc de transport; staţia ultimă; capăt. (< fr., lat. terminus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.