- demarca
- DEMARCÁ, demarchéz, vb. I. 1. tranz. A însemna printr-o linie de demarcaţie; a delimita, a despărţi, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98DEMARCÁ vb. v. delimita.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedemarcá vb., ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc, 3 sg. şi pl. demarcheáză/demárcăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEMAR//CÁ demarcachéz tranz. A determina trasând anumite limite; a delimita; a ţărmuri. /<fr. démarquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DEMAR//CÁ pers. 3 se demarcacheáză intranz. (despre jucători de fotbal, handbal etc.) A ieşi de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEMARCÁ vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcaţie; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DNDEMARCÁ vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcaţie; a delimita, a despărţi, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.