demarcaj

DEMARCÁJ, demarcaje, s.n. Demarcare. ♦ Luare a unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. – Din fr. démarquage.

Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98



demarcáj s. n., pl. demarcáje

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEMARCÁJ demarcaje n. 1) v. A DEMARCA. 2) Prezentare a unei lucrări străine (artistice sau ştiinţifice) drept creaţie personală. /<fr. démarquage

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEMARCÁJ s.n. Demarcare. ♦ (Sport) Plasamentul unui jucător în teren astfel încât să i se poată trimite mingea. ♦ Luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. [< fr. démarquage].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DEMARCÁJ s. n. demarcare. ♢ (sport) plasament al unui jucător în teren astfel încât să i se poată trimite mingea. ♢ luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta. (< fr. démarquage)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN