demarcativ

DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcaţie. – Din fr. démarcatif.

Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98



demarcatív adj. m., pl. demarcatívi; f. sg. demarcatívă, pl. demarcatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEMARCATÍV, -Ă adj. Cu caracter de demarcaţie. [< fr. démarcatif].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN



DEMARCATÍV, -Ă adj. ca caracter de demarcaţie. (< fr. démarcatif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN